Intunericul

In incursiunile mele prin randurile celor care abordeaza invataturile si/sau fenomenele spirituale in mediul virtual romanesc, am observat cateva lucruri care m-au convins ca este cazul sa incep sa scriu pe anumite subiecte specifice. Nu, nu scriu pentru voi cititorilor, nici pentru educarea voastra, nici pentru trezirea voastra. Scriu pentru ca vreau sa le exprim, pentru ca Echilibrul indeamna spre aparitia unor astfel de randuri care abordeaza, pe scurt, Intunericul.

Ce este Intunericul ? In Artele Spirituale, Intunericul a fost definit (printre altele) ca acea parte a Cunoasterii care nu este constienta de Intreg, de conexiunea cu Universul, ci actioneaza intr-un mod rebel si relativ independent, adancindu-se in consecintele unei astfel de abordari limitate. Cu toate ca in multe culturi si religii, Intunericul a devenit o expresie a tot ceea ce inseamna frica, distrugere si suferinta pentru om, sensul initiatic, ezoteric, al Intunericului difera mult de aceasta perspectiva. In ceea ce tine de fiinta umana, Intunericul poate fi evidentiat in mai multe trasaturi si comportamente:

1. Frica, prin care omul refuza sa-si manifeste potentialul spontan (din clipa respectiva) atunci cand are sansa, teama care il obliga pe om sa creeze noi idei si stari in el ca sa-si justifice aceasta retinere bazata pe informatia distorsionata de frica, deci falsa.

2. Ignoranta, consecinta directa a fricii adanc ingropate in om; frica aceasta ajunge sa stea la baza multor comportamente interioare care, dupa ce au format un lant lung de cauza-efect, au ajuns sa dea nastere unor actiuni in care cu greu poate fi vazuta cauza centrala – frica. Astfel, ignoranta este o alta manifestare a Intunericului, gasind o multitudine de argumente prin care sa-si justifice prezenta: ca asa e corect, ca nu o intereseaza alte lucruri, ca i s-a interzis de catre cutare si cutare etc.

3. Violenta, o alta consecinta a fricii din om, care da nastere unui comportament expansiv, distructiv, dur si care nu tine cont decat de propriul comfort si propria aparenta supravietuire.

Lista poate continua, insa in toate se gaseste la baza elementul central al fricii, care tinde sa limiteze cam tot ceea ce poate face omul cu adevarat. Frica dicteaza mintii idei si viitoare actiuni rasarite tocmai din aceasta teama. Omul considera ca procedeaza corect, ca de fapt lumea sa este chiar atat de restransa pe cat ii apare in minte, si astfel noua arhitectura a vietii sale este condusa in totalitate de teama. Cat timp omul se supune si nu confrunta frica, aceasta sta linistita in el, tacuta, aproape inexistenta, si omul observa ca ii este “bine”. Ca astfel este corect sa procedeze pentru ca nu simte nimic neplacut. Cand insa vrea sa iasa putin din “cadru”, teama se reactiveaza si-l repune la loc daca nu are indeajuns curaj, indeajunsa tarie sa evadeze. Mintea ii explica de ce nu are rost sa evadeze, de ce nu are unde sa evadeze, si apoi omul revine sub stapanirea fricii si tace, ducandu-si viata in continuare in dulcea ignoranta.

Daca cineva din exterior ii ameninta acest cadru de viata in care el a investit atata incredere si atatea resurse, frica il indeamna sa se apere printr-o forta de aceeasi natura cu cea a fricii: violenta. Eul fricii doreste sa se protejeze, si ar face orice ca sa castige luptele sale de supravietuire, asa ca intr-un mod nemilos ajunge sa fie violent si distructiv pana cand a nimici amenintarea exterioara. Asta, evident, fara sa vada ca singura amenintare este in el (in om), nu in afara.

Din punct de vedere initiatic, subiectul fricii este principalul care trebuie tratat cand se incepe o astfel de cale. Fara o pregatire sufleteasca indeajuns de amanuntita, nu exista initiere cu adevarat. Ca si un soldat, un initiat trebuie sa fie pregatit atat psihologic si sufleteste cat si la nivel de abilitati, fie ele fizice sau nu. In absenta unei baze psiho-sufletesti, orice abilitate dezvoltata treptat fie va fi diminuata ca si efect, fie va fi folosita intr-un mod foarte eronat si dezechilibrat. Chiar mai mult, se poate ajunge sa nu se mai vada sensul si rostul lucrurilor dobandite pe cale ulterior. Orice initiat experimentat va puncta faptul ca nu abilitatile suprasenzoriale sunt cele mai importante pe Calea Initierii, ci trasaturile sufletesti dobandite pana atunci. Insa atata timp cat Intunericul acopera constiinta umana pentru a nu vedea ce se petrece de fapt in fiinta sa, ce exista acolo, Initierea nu poate exista.

[VA CONTINUA]

 

Advertisements

Comments are closed.

%d bloggers like this: