Miturile intunericului [II]

Omul tinde spre o stare de comfort si siguranta date de absenta schimbarii, sau de prezenta unei schimbari a carei rezultate le cunoaste sau le poate deduce. Aceasta treaba este o constanta detectabila in cam toate actiunile unui om de rand.

Pana acum am tot vorbit de Initiati. Prin “Initiat” inteleg un om care a ales in mod constient si continuu sa-si exploreze fiinta, sa intreprinda un proces de autocunoastere structurata. Initierea, in conceptia mea, nu inseamna primirea vreunei diplome sau realizarea vreunui ritual special care sa introduca acel om intr-un grup, secta, religie sau sa-i ofere vreun titlu anume pe baza performantelor sale. Initierea este o decizie profunda prin care un om puternic motivat alege sa porneasca pe calea autocunoasterii sale continue si constiente, fie cu ajutorul unui invatator/ghid/prieten cu mai multa experienta, fie singur, inspirandu-se din diverse surse. Atrag atentia ca un Initiat nu trebuie sa se autolimiteze pe o cale deja trasata de altii, ci trebuie sa pastreze mereu vie ideea ca el este unic, la fel ca oricare om. Si in aceasta unicitate, lui nu i se poate atribui calea altuia. In schimba altii pot sa-i ofere indicii, sugestii, exemple sau modele prin care sa-si poata descoperi propria Cale. Astfel, desi acel Initiat poate sa se afilieze temporar cu o anumita cultura, religie, practica/sistem sau grup (buddhism, taoism, crestinism, tai chi), niciodata nu trebuie sa accepte sa ramana inradacinat in acea cale imprumutata.

De ce trebuie sa procedeze astfel un Initiat ? Acesta intelege ca este o fiinta spirituala, cosmica, in forma umana si ca nimic uman nu este al lui la propriu, ci doar o unealta prin care sa-si traiasca viata in fizic sau care sa-l ajute in autocunoastere. Realizarea unui atasament fata de cai imprumutate nu ajuta in scopul indepartarii Intunericului din propria sa fiinta. Altfel zis, fiinta unui Initiat (si a oricarui om, de altfe) este unica, si ea contine intr-ansa propria Cale. Atata timp cat omul o cauta in afara lui, va gasi doar fragmente care niciodata nu-l vor multumi cu adevarat (situatie in care ori se va forta sa fie multumit, ori va ignora elementele care il nemultumesc).

Acestea fiind clarificate, putem continua cu a spune ca exista inca, in prezent, destule elemente din Constiinta umana care, datorita Intunericului, creeaza noi forme si idei care sa sustina dualitatea in care traieste, ducand la un cerc vicios din care greu se iese. Cat timp omul nu alege sa vada ca exista ceva limitant in aceasta abordare a sa, nu se poate trece mai departe. Unii cauta dovezi si argumente, altii cauta scrieri antice care sa le ofere vreo solutie magica, extrapamanteana sau, oricum, speciala, care sa-i salveze, sa le dea o eterna fericire in care sa-si regaseasca acel comfort. Altii cred ca limitandu-se si mai mult prin diverse religii, secte sau sisteme restrictive, pot sa realizeze ceea ce este “corect”, multumind vreo zeitate sau platindu-si respectul fata de o anumita dogma. Insa cea mai dificila alegere este aceea de a cauta in propria fiinta, dincolo de orice imprumutat din exterior, si sa accepte ca pana atunci nu si-a gasit impacarea in cai exterioare lui.

Alegerea de care vorbesc este una de care multi se tem, fie recunoscand asta, fie ascunzandu-si frica in spatele unor pseudo-alegeri gen “nu vreau sa fac asta, nu e vorba ca-mi e frica”. Aceasta alegere le da responsabilitatea pentru propria evolutie, responsabilitate care inainte era data fondatorilor cailor imprumutate, sau unor zeitati sau divinitati. Ori, este extrem de dificil pentru omul modern sa accepte ca responsabilitatea propriei evolutii este a lui, nu a Existentei (ca si factor separat de el). Orice fapta facuta respectand propria fiinta si unicitatea acesteia este o fapta a Existentei prin acea fiinta. Respectand si servind (in sensul de a-si oferi loialitatea) unicitatea fiintei sale, Initiatul realizeaza ca desi este dificil acest drum la inceput, pe parcurs observa ca primeste exact ceea ce cauta de mult. Asta, in situatiile in care omul respectiv era in cautarea unui Adevar.

Advertisements

Comments are closed.

%d bloggers like this: