Evolutia perspectivei

S-a ajuns in ziua de azi ca informatia spirituala sa fie la dispozitia oricui. S-a ajuns in situatia in care oamenii au alternativa la credinta lor subreda de dinainte, si o gasesc in diversele curente New Age sau pseudo-New Age care bantuie pe toate ramurile Internetului si ale librariilor. Si observam ca, cu maturitatea cu care acestia au tratat credinta lor de dinainte, cu aceeasi atitudine folosesc si noua lor credinta care li se pare mai libera si mai potrivita.

Prin aceasta noua credinta ei vad noi dusmani, noi cauze pentru nefericirea lor si, evident, noi solutii. Principala consta in adoptarea unei noi ipocrizii, a unei noi masti pusa peste fata lor, prin care mimeaza ceea ce ei ar vrea sa fie, fara sa dobandeasca acele calitati prin experiente directe care schimba comportamentul uman in mod automat. Rezultatul ? Se observa usor ca destui oameni din acest curent vorbesc despre lucruri de genul “lumina”, “iubire”, “acceptare”, “armonie”, “divinitate” si altele incluse in fraze cu tenta “inaltatoare”, ca la primele dificultati sau confruntari verbale, sa iasa la suprafata faptul ca aceste valori pe care si le-au imprimat cu atata nestiinta pe fata, de fapt, nu exista in ei. Sunt exact aceeasi oameni de dinainte in straie mai elegante.

Urmeaza elementul central al acestui articol: ei doresc sa evolueze. Din ce in ce ? Nu au habar. Cum ? Nici asa. Ca au ei teorii imprumutate din carti sau din spusele altora care sa le raspunda la aceste intrebari, este altceva. Dar raspunsuri proprii nu au. Si ar trebui sa aiba, nu ? Este vorba, pana la urma, de propria lor viata, de ei insisi. Dar nu au atata maturitate sau motivatie cat sa caute putin mai serios. Pana la urma, nu e de condamnat (oare ?). Toata viata lor au fost mintiti sau s-au mintit in legatura cu mai tot ce era important despre cunoasterea propriei persoane si fiinte, si acum le este greu sa faca o trecere de o asemenea amploare. Este de inteles. Dar vazand ca asa-numita “spiritualitate” ce le este servita pe tava prin carti, seminarii si documentare ofera solutii la niste probleme de multe ori clar descrise drept “profunde”, “adanci”, ei ce fac ? Evident ca nu lucrul cel mai evident, adica sa caute mai adanc in ei cauzele problemelor lor. Ei se apuca sa profanizeze (sa “superficializeze”) si aceasta unealta, din teama de a nu vedea lucruri mai urate in ei. Ca doar “spiritualitatea” este pentru a aduce fericire si bucurie oamenilor ! Nu carecumva sa le arate niste aspecte mai dure si neplacute din ei, ca atunci o dau in tristete, depresii, se invinuiesc prea mult si asta nu este “spiritualitate” !…

Astfel procedeaza multi. Nu e vorba de toti, ca nu e cazul sa fie bagati toti in oala. Dar au aparut acesti oameni care prezinta evidente tendinte umane de auto-inselare continua, si pe mainile carora cuvantul si notiunea de “spiritualitate” s-a transformat intr-o unealta pentru cat mai multe sentimente inaltatoare care sa-i scape de mizeria emotionala in care se simt. Este clar ca cei mai multi dintre ei ar riposta urat daca li s-ar adresa aceste cuvinte, negand totul sau venind cu argumente fara cap si coada copiate din sursele lor de incredere. Si tot ei vorbesc despre “evolutie”.

Ca sa existe o evolutie constienta, trebuie sa stie ceea ce deja au ca si potential in ei (cu mult mai mult decat ce tot povestesc domnii si doamnele guru prin cartile si seminariile lor de mare succes financiar pe seama naivilor), cat au manifestat din acel potential (de obicei, sub valoarea 1, pe o scala de la 0 la 100) si ce pot face ca sa isi foloseasca si restul potentialului. Ecuatia e simpla. Stiu ce am, stiu ce nu am folosit inca din ceea ce am, si stiu ce pot face ca sa folosesc si restul. Dar cei mai multi nu stiu ce au. Ei asteapta (si accepta) sa le spuna altii ceea ce au, fara vreo dovada clara; daca le satisface auto-mintirea, e bine. Automat, ei nu au cum sa stie ce au folosit deja, e logic. Ce sa faca pentru a folosi si restul potentialului lor, pica din ecuatie total. Si iata ca apare o “solutie” geniala (printre altele) la problema asta a lor, si anume indepartarea mintii/mentalului/creierului din ecuatie ! Pentru ca, evident, cu mintea si-ar da seama cat de incuiati sunt si cat de eronat mananca din palma altora, inventand fantezii care mai de care mai lipsite de dovezi practice (nu neaparat fizice); ori ei nu vor nefericire. Ar face orice pentru a trai placut, “fericiti” si “bucurosi”, inclusiv a se minti in continuare. Eliminand din ecuatie mintea, pe motiv ca nu ii ajuta, ci doar Inima este utila, atunci au scapat (temporar) de vreo situatie in care fericirea lor teatrala le poate fi spulberata de logica rece si corecta.

Poate ca nu e evident pentru toti cei care citesc aceste randuri cat de inselatoare si vicleana este capcana in care ei singuri, de buna voie, intra si accepta sa ramana inauntru. Poate ca nu e evident ce frumos au lasat in spate “hainele” unor vechi idei si credinte, si le-au imbracat in alte “haine” ale unei pseudo-salvari de propria mizerie sufleteasca pe care o refuza cu atata tarie sa o curete in mod eficient. Pentru altii insa este foarte clar ca acesti oameni (stiu ei cine sunt, ca doar nu vorbesc de toata lumea) doar arunca mizeria sub covor, punand vaze cu flori deasupra. Desi florile mor candva, ei le vor inlocui. Gunoiul tot sub covor ramane. Daca perspectiva aceasta a lor, fuga asta disperata dupa placere sufleteasca (o forma de hedonism, pana la urma) nu se schimba in ceva mai rece, mai obiectiv si mai eficient, evolutia lor va ramane un joc de teatru. Ca multi au nevoie de teatrul asta, este foarte clar, altfel nu l-ar trai. Insa nu este o actorie obligatoriu de urmat de toti; sa nu mai gasim scuze pentru a le justifica orbirea.

Fara o evolutie (a se citi “schimbare”) a perspectivei lor asupra propriei fiinte si asupra lumii in general, orice va pica pe mainile lor (inclusiv alte materiale “spirituale”) va fi folosit pentru acelasi hedonism (fie el spiritual sau altfel), de teama ca nu cumva sa descopere cate rahaturi au aruncat in ei de-a lungul anilor, pastrand speranta ca poate-poate vine cineva si le duce gunoiul in locul lor.

Advertisements

Comments are closed.

%d bloggers like this: