Proiectiile

In acest articol voi discuta cate ceva despre ideea de proiectie, in contextul interactiunilor umane.

Proiectia este, in acest caz, realizata pe baza unor asteptari sau deductii eronate/incomplete, bazate pe experiente anterioare cu alte persoane sau cu aceeasi persoana. Altfel spus, un om proiecteaza asupra altuia o “imagine” care cuprinde idei si asteptari la adresa acelui om. Insa notiunea de proiectie se refera la ceva fals sau incomplet. Ca sa fie mai usor de inteles, sa dam un exemplu dintre doua persoane, un barbat si o femeie. Mentionez ca este un exemplu total ipotetic.

Barbatul apare in viata femeii intr-o perioada cand aceasta se simte foarte singura. Naturaletea cu care acest barbat se deschide in general este luat de femeie drept ceva dedicat ei, rezultand deja un element pentru o proiectie. Mai mult, barbatul nu observa viziunea eronata cu care este  vazut de femeie. Acesta continua sa-i confirme iluziile mentale, adancind-o si mai mult in proiectie, si dandu-i indirect acordul ca-l vede corect pe om si poate sa deduca mai multe despre el. Astfel apare un sir de idei si caracteristici pe care desi nu le are acel barbat, totusi prin faptele lui confirma in mintea femeii ca el le detine. De ce ? Pentru ca prima caracteristica importanta (deschiderea lui mare) i-a aratat femeii ca poate avea incredere in gandirea ei despre el, desi totul e eronat de fapt. Treptat, femeia isi formeaza o imagine mentala despre acel barbat care nu corespunde barbatului cu adevarat, decat sa semene cu ceea ce barbatul manifesta in anumite situatii (din total alte motive decat cele crezute de femeie). Femeia, cumva inconstient, il obliga pe celalalt sa se supuna asteptarilor date de aceasta proiectie, prin a reactiona aiurea sau surprinsa cand barbatul face ceva care, desi ii este natural, deviaza de la imaginea conceputa de femeie. Devierea de la acea proiectie, in loc sa o faca pe femeie sa-si evalueze cunostintele despre el, mai degraba o fac sa il acuze ca s-a schimbat si/sau sa-l respinga, cand de fapt totul a avut loc doar in mintea ei. Mai mult, aceasta poate sa-l acuze pe el de faptul ca a mintit-o, ca a inselat-o de fapt si a ascuns in mod intentionat acele laturi din el (care abia spre final le descopera, din cauza neatentie acordate omului in sine si atentiei prea mari acordate proiectiei), cand de fapt situatia nu era asa. Faptul ca am ales situatia in acest fel, repet, este pur ipotetic. In acelasi fel puteau fi rolurile invers.

Ideea centrala tine de interpretarea gresita a caracteristicilor unui om, sau de graba cu care se proiecteaza asupra acestuia anumite aspecte care, desi confirmate de unele caracteristici ale acelui om, totusi nu exista in acea forma in el. Increderea se construieste pe baza acelei proiectii si nu pe baza trasaturilor adevarate ale omului, si cand acestea totusi ies la suprafata (cand situatiile cer asta), omul e acuzat de falsitate, inselaciune sau schimbare cand nu e cazul.

Situatia se pune in felul urmator: este primul om dator sa isi arate toate laturile in fata celuilalt pentru ca acesta sa-l citeasca corect ? Sau este al doilea om dator sa fie atent si sa lase mereu loc de mai mult (in viziunea despre celalalt) ? Evident, asta se aplica in ambele cazuri a doi interlocutori. Raspunsul este mai degraba al doilea. Nimeni nu e dator sa se deschida altuia, mai ales unui strain sau unui om care nu i-a castigat increderea. Cine obliga pe altul de un asemenea lucru doar da dovada de incapacitatea de a fi atent, rabdator si de a vrea sa-l descopere pe celalalt. Nu poti sa te duci la marginea unei paduri si sa te enervezi ca nu vezi decat 20 de metri in adancul ei. Este datoria ta sa o explorezi, daca vrei sa o cunosti si astfel sa se arate in totalitate. Iar faptul ca un om nu se deschide, nu inseamna ca vrea sa fie inselator sau sa faca ceva pe ascuns. Este natural ca oricare om sa se protejeze si sa se dezvaluie doar in conditii potrivite. Ba mai mult, nu se poate cere unui om sa se deschida total, mai ales cand acesta nu s-a deschis total fata de el insusi. Si in tot acest joc, nu-si au rost proiectiile. Imaginati-va cum ar fi daca un om s-ar duce la aceeasi padure (in care vede doar 20 de metri in adancul ei, stand pe margine), si ar incepe sa proiecteze asupra padurii tot felul de asteptari eronate:

“Wow, sunt sigur ca in ea se afla caprioare !”

“Pai de ce ?” intreaba un alt om de langa el.

“Pentru ca e padure, evident ! In orice padure se afla animale !” zice primul, aplicand o asteptare nefondata si nedovedita. “Oricum, abia astept sa vad lacul din mijlocul padurii !”

“Lac ? De unde stii ca exista un lac ?” intreaba al doilea.

“Pai n-ar mai fi frumoasa fara un lac superb in centrul ei ! Dar uite… trebuia sa-mi aduc aparatul foto, sa fac poze ciupercilor !”

“Unde vezi ciuperci ???” intreaba al doilea om.

“Nu vezi ca e padure ? Fiecare padure are ciuperci colorate frumos si mari !”

Iar apoi cand cei doi au intrat in padure si caprioarele nu s-au aratat, cand ciupercile nu erau pe nicaieri si lacul nu exista, primul om s-a enervat tare si a ajuns sa urasca padurea.

“Dar de ce nu vrei sa vezi frumusetea padurii ?” intreaba partenerul lui.

“Ce frumusete ? Nu vezi, nu tu lac, ciuperci sau caprioare, nimic ! Nu-mi place padurea asta nenorocita !”

“Cum ramane cu plantele astea de jos, florile, briza si mirosul curat ? Cum ramane cu muschii de pe copaci si brotacii din iarba ?”

“Lasa-ma cu ele, ce sa-mi placa la ele daca nu au un lac in zona…”

Si iata cum padurea nu este vazuta de fapt de acel om din cauza proiectiilor care le-a facut asupra ei. Si chiar si acele proiectii n-ar fi putut sa-i dauneze omului, daca ar fi renuntat la ele odata ce nu s-ar fi implinit, si sa incerce sa redescopere padurea in mod direct, fara sa tot astept ca la baza fiecarui trunchi de copac sa fie o ciuperca…

Oamenii fac la fel intre ei. Dar de cele mai multe ori, nu renunta la proiectii nici cand descopera ca ele nu se respecta. Ba mai mult, devin agresivi si incep sa vada doar lucruri negative (poate multe inexistente) in ceilalti, din cauza durerii provocate de lipsa implinirii asteptarilor lor. Nu e nevoie sa explic de ce un asemenea lucru este cat se poate de eronat.

Iar daca vorbim de un om care a pornit constient pe o cale spirituala de cunoastere, aceste asteptari trebuie sa se diminueze treptat pentru el, cu fiecare dovada ca sunt eronate. Accentuez pe cuvantul “treptat” deoarece orice renuntare fortata nu va da rezultate. Cauza acestor proiectii trebuie redusa la tacere si eliminata cu grija, nu brusc, agresiv. Apoi apare intrebarea: de unde stim ca o anumita proiectie ESTE o proiectie si nu ceva autentic despre omul in cauza ?

O proiectie nu se va baza pe ceva verificabil si autentificat prin fapte, ci va fi rodul mintii omului. Pe cand o latura autentica din om nu va avea nevoie de sprijinul unor idei din mintea celuilalt pentru a-si confirma existenta. Cheia este in verificare, pentru a fi sigur pe ceea ce observi. Cand un anumit aspect tot apare deseori si in diverse forme (dar in esenta la fel), cand nu vrei sa-ti dovedesti o anumita idee despre celalalt, ci cauti sa vezi in celalalt indiferent de rezultat, atunci poti incepe sa fii sigur ca ceea ce vezi este cu adevarat acolo. Insa mereu trebuie lasat loc de eroare in propria gandire, deoarece nu suntem infailibili.

Voi continua.

Advertisements

Comments are closed.

%d bloggers like this: