Miturile intunericului [III]

Temerile multor oameni de acum, bazate pe prezenta unui Rau ancestral isi au radacinile dincolo de religiile moderne, iar acestea au exploatat acest lucru si l-au transformat intr-o unealta de manipulare in masa. Spre exemplu, in crestinism, este mai usor sa se puna vina pe Diavol pentru faptele negative pe care oamenii le fac, decat ca omul sa-si accepte propria responsabilitate pentru ceea ce a realizat. Ah, ca Diavolul doar influenteaza omul, este acelasi lucru. Omul in totalitate este responsabil pentru ceea ce face, nu vreo ipotetica fiinta. Vin apoi argumentele cu existenta demonilor sau altor fiinte malefice, care afecteaza omul, sustinute de argumentele exorcistilor spre exemplu. Acestea influenteaza si chiar controleaza oameni, spun sustinatorii acestor teorii din lipsa de alte idei. Apar clarvazatorii care sustin aceste lucruri, desi de cele mai multe ori, acei clarvazatori nu ar putea sa stie ca aceia sunt demoni daca nu li s-ar fi imprimat in minte din ceea ce au auzit sau ce au citit. Ca exista entitati cu prezenta sau actiuni daunatoare omului, asta este foarte adevarat, dar privind lucrurile din perspectiva acestor fiinte, nu exista nimic cu adevarat malefic in faptele lor. Maleficul si beneficul sunt puncte de vedere, nu forte universale. In ambele cazuri exista Intuneric in Constiinta, atat in oamenii care vad asa-numitii demoni drept malefici, cat si in cazul acelor entitati care considera ca daunandu-le oamenilor isi fac dreptate sau fac ceva corect. In fata Creatorului, ambii au dreptate si nici unul.

Este dificil pentru majoritatea oamenilor sa iasa din acest stil de viata, acest stil de gandire si abordare a Creatiei, sa priveasca lucrurile in alt fel. Insa lucrurile despre care vorbim aici nu se vor a fi pentru toti oamenii din prezent, si nici nu le dau ca pe singura cale corecta de cunoastere. Cei care vor sa faca pasii necesari spre o astfel de intelegere precum cea prezentata pe acest blog, o intelegere practica si aplicata zi de zi, nu doar teoretica, trebuie sa fie exact acei oameni care o gasesc ca fiind naturala, fara sa se forteze intr-un mod obligatoriu sa respecte dogmatic cele spuse aici.

Mai mult, aceasta abordare pe care o fac aici nu o prezint pentru a contrazice ideile sau abordarile altora. Exista loc pentru toate in Univers, si trebuie sa existe si in noi loc pentru existenta celorlalti, chiar si pentru cei care ni s-ar parea ca gresesc in ce fac. Nu inseamna insa ca nu putem comenta faptele lor pentru a extrage invataturi (si doar asta). Intunericul este o unealta puternica de cunoscut adevaruri, insa trebuie utilizat dintr-o perspectiva cat mai contemplativa. Initiatul are datoria sa cunoasca acest Intuneric din el, sa-l foloseasca si sa elimine frica ce-l determina sa refuze patrunderea in abisul fara vreo aparenta forma din el. Si mai ales, trebuie sa aiba mare grija la a nu permite mintii sale sa dezvolte noi mituri ale intunericului prin care sa plaseze doua tabere antagoniste in el. Pentru ca in aceasta dualitate sta necunoasterea Intregului care isi gaseste principiile si in fiinta umana. Cum am dat exemplul bateriei intr-un alt articol, cand o folosim, nu ne gandim ca are un pol pozitiv si unul negativ, respingandu-l pe cel negativ. Ambii poli lucreaza impreuna, dupa propriul lor rol, si-i folosim pe amandoi in egala masura. Un alt exemplu ar fi acela al electronului si pozitronului, doua particule cu sarcini electrice opuse, dar de aceeasi masa. Nimeni nu respinge definitiv electronul acceptand doar opusul sau. Fiecare este folosit potrivit functiilor sale si se castiga din ambele situatii.

Daca Initiatul reuseste sa realizeze o astfel de atitudine detasata in fata fiecarui eveniment, concept, sau fiecarei actiuni facuta asupra lui sau facuta de el, realizeaza o noua dimensiune de cunoastere a Creatiei. Printr-o astfel de abordare, Intunericul din propria fiinta este patruns tot mai puternic de Atentia-Vointa lui si devine tot mai constient de ceea ce se afla in stare latenta in propria structura. Abia dupa ceea ce acest Intuneric este cuprins total de Atentie, se poate trece la o autentica evolutie. Dar pana nu se descopera ceea ce deja se afla in structura fiintei umane, nu se poate vorbi de o evolutie la sensul propriu. Si pana in acel punct, omul va continua sa dezvolte noi mituri ale intunericului, noi forme care sa incerce sa justifice dualitatea fara a-i facilita iesirea din cadrul acesta ingust de actionare si expandare a propriei Constiinte.

Advertisements

Comments are closed.

%d bloggers like this: